Nu te lăsa doborât niciodată!

Fiecare dintre noi are zile bune și zile mai puțin bune , să zic mai frumos. Cu toții ne-am dori să avem parte în viață doar de lucruri frumoase, să nu avem probleme cu nimic și să trăim fără griji. Însă , de cele mai multe ori viața nu decurge așa cum ne-am planificat. Avem reușite cu toții și nimeni nu poate nega asta dar toată lumea trece măcar odată în viață prin momente nefericite. Gânduri de tot felul ne determină să ne întristăm și să ne subestimăm . Ne întrebăm de ce ni se întâmplă nouă ceva rău ,  iar alții nu par a fi atinși de astel de întâmplări supărătoare.

Cel mai bun exemplu pe care l-aș putea da ar fii chiar persoana mea . „Fiecare actor joacă cel mai bine doar rolul său” . Pentru o lungă perioadă de timp am fost foarte afectat de orice fapt minor nefericit de care aveam parte și mă întrebam cu ce am greșit să merit anumite lucruri. Cu timpul mi-am dat seama de anumite aspecte importante de care nu am mai ținut seamă până atunci. Aspecte ale gândirii mele ce m-ar fii putut ajuta enorm cu mult timp înainte. Multe fragmente motivaționale te îndrumă să te bucuri de fiecare moment la maxim. După ce am citit câteva din aceste articole au început să se învârtă anumite rotițe în capul meu . Am început să pun văd „probleme” din altă perspectivă . Asta m-a ajutat enorm și consider că trebuie să vă împărtășesc si vouă din experiența mea.

Cum am spus și mai sus , fiecare avem parte de bucurii și lucruri mai puțin îmbucurătoare în viață . Sunt de părere că gândirea ar trebui să reflecte aspectele vieții fiecăruia într-un deplin echilibru . Gândește-te doar … dacă întradevăr ai putea să schimbi trecutul și să remediezi ceva înainte de a avea parte de un necaz , ai mai putea fii tu aceeași persoană care a avut deopotrivă atâtea momente fericite ? Am ajuns să mă analizez totul din perspectiva unei balanțe între bine și rău . Dacă nu a-și fi trecut și prin momentele nefericite din trecutul meu astăzi nu m-aș mai putea bucura de viața pe care o trăiesc. Mă gândesc la faptul că „tot răul spre bine” . Cu alte cuvinte sunt de părere că prin tot ceea ce a trecut am trecut doar pentru a ajunge azi să mă bucur de fiecare mărunțiș ce-mi îmbunătățește starea de spirit. Și ce dacă am avut ieri o zi proastă la muncă , sau la școală , sau chiar în relația cu o fată? Astăzi e o nouă zi în care mă pot bucura că am ocazia de a-mi repara greșelile și de a avea o zi  extraordinară . Dacă ieri am greșit asta nu mă va opri ca azi să fac totul mai bine, să mă bucur mai mult , ci dimpotrivă mă motivează să trec mai departe și să mă uit în urma mea fără semne de resemnare . Astăzi e ziua în care pot să-mi traiesc viața mai frumos ca ieri și mai urât ca maine . Dacă ieri ar fii fost o zi ca oricare alta a-și fii putut azi să mă trezesc cu atâta determinare și poftă de viață ?

Aceasta este gandirea care mă domină pe mine acum și sunt de părere că doar acționând așa putem fiecare să privim lumea cu alți ochi în fiecare zi . Nu contează că azi nu mi-a mers foarte bine . Mâine va fii o zi grozavă . Voi avea parte numai de bucurii și împliniri pe toate planurile . Las în urmă negativismul ce mă caracteriză și îmbrățișez cu căldură optimismul . Gândul ca fiecare zi va fii mai bună de sute de ori decât precedenta . Doar așa voi reuși în viață deoarece viața nu-și respectă mereu cursul firesc și se mai întâmplă să ia și întorsături neașteptate . Cu cât gândești mai frumos și mai deschis către viitor , cu atât vei trece mai ușor peste zilele proaste prin care de altfel trece fiecare persoană măcar odată în viață .

Sper doar că după ce ai citit acest articol te simți mai bine . Sper că vei începe și tu să ai o gândire cât mai pozitivă și cel puțin asemănătoare cu a mea . Dacă nu , chiar mai optimist de atât . Când gândești liber și deschis nimic nu-ți poate sta în cale . Nu mai există lucruri să te dărâme . Iar când te simți copleșit de lucruri nefericite încearcă să vezi partea bună a lucrurilor . Mereu există o parte bună în orice .

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Ce-i frumos se termină prea repede

Ți-am promis că-ți continui istorisirea. Am hotărât să trecem printr-un parc pe care deobicei îl evitam , deoarece mereu se găsea cineva să facă certă. Am zis totuși să trecem pe-acolo. Crezi c-a fost o decizie proastă? Probabil… Chiar a și fost. M-am așezat pe o bancă (,) cât mai aproape de intrarea din parc. Nu știu de ce , însă mă simțeam mai în largul meu așa. Mi-am ars câteva minute din viață… Până a venit ea. Care ea? Cea de care aveam să mă îndrăgostesc mai târziu. Nu știu ce-a fost cu mine. De cum a apărut , m-am simțit atras de ea. Nici nu mă mai interesa cum arată. Vorbeam cu ea, și parcă simțeam că o cunosc de o viață. Ce-i frumos se termină mult prea repede.. Avea să plece în scurt timp. Mi-a spus la ureche să o caut. Eram cuprins de euforie. Parcă d-abea așteptam să ajung acasă.

Ceea ce a urmat a fost de-a dreptul dezamăgitor. În cele din urmă, nu foarte tarziu , am ajuns acasă. Greu de spus în cuvinte cât de fericit eram. *acum ascult muzica destul de trista* Îmi pierise și pofta de mâncare. Am căutat-o. În zadar. Nu a mai răspuns. Nu încercă să mă evite. Când ne întâlnim doar se comportă ca și cum nu s-ar fii întâmplat nimic.

După un al doilea eșec în dragoste….am zis că trebuie să trec peste. După trei săptămâni mă afișam ca și cum nici n-am iubit-o vreodată. Cel puțin asta a crezut lumea… În sufletul meu sălășluiau alte sentimente. Cel mai bun prieten al meu și-a dat seama destul de repede de falsitatea pe care încercam s-o expun. Mi-a fost mereu alături. Îți doresc și ție , drag cititor și prieten ,un prieten cel puțin la fel de bun ca al meu. Chiar m-a ajutat să trec peste.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Mai presus de nebunie?

Ce înseamnă iubirea cu adevărat? M-am întrebat și eu . De prea multe ori. Eu… eu sunt Robert. Am 18 ani și locuiesc în București. Un oraș frumos dacă mă întrebi. Dar plin de oameni falși. Sau poate că văd eu lumea altfel decât toți ceilalți. Am auzit spunându-se ca dacă te îndrăgostești te vei ramoli , băiat fiind. Ce pot să spun eu? Sunt și așa destul de introvertit. Poate că iubesc prea mult. Nu. Niciodată nu iubești destul. Așa e omul lăsat pe pamânt. Să iubească din toată inima și cu tot sufletul. Par nebun să zic asta? Nu. Ai dreptate. Nu par , însă inspir a pură nebunie. Sunt euforic acum. Ma bucur că scriu asta. Poate că tu nici nu citești asta… poate doar te prefaci să mă păcălești pe mine. Nu-ți merge să știi. Dacă-s sfios nu înseamnă că-s și fraier. Oprește-te și citește-mi de la început.Dar , dacă n-ai citit , de unde vei fi știut ce tocmai și-am spus. Hmm…ceva e putred la mijloc.

Acum dacă tot nu ai citit , măcar să las povestea sa curgă. Eee, și dacă ai fi citit … tot n-ai știi ce poveste nu-i așa Robert? Ba bine că nu… Cum spuneam…. era destul de târziu. Să tot fii fost trecut de ora 10 seara. Eram afară, ca deobicei , cu prieteni (asta cred ei – sa le zicem cel mult amici) . Am hotarat….

Continuă te rog. Cum dorești . Însă știi că trebuie să plec. Îți povestesc eu mai târziu, doar știi că-s de cuvânt. Numai că-mi place să mă-ntind la vorbă. Apropos , eu sunt Robert, încântat de cunoștiință. Doar așa îți spun dacă n-ai citit până acum.

Împărtășește noutățile cu prietenii :