Vocile

Vocile îmi spun să mă liniștesc
Vocile îmi spun să-ncetez să iubesc,
Vocile îmi spun c-o să înnebunesc
Vocile îmi spun să-ncerc să mă feresc.

Vocile-mi spun că totul a trecut
Vocile-mi spun că m-am refăcut,
Vocile-mi spun că am renăscut
Vocile-mi spun ce trebuia făcut.

Vocile-mi spun că am uitat
Vocile-mi spun că m-ai marcat,
Vocile îmi spun c-aproape-am clacat
Vocile îmi spun că totul s-a terminat.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Mai presus de nebunie?

Ce înseamnă iubirea cu adevărat? M-am întrebat și eu . De prea multe ori. Eu… eu sunt Robert. Am 18 ani și locuiesc în București. Un oraș frumos dacă mă întrebi. Dar plin de oameni falși. Sau poate că văd eu lumea altfel decât toți ceilalți. Am auzit spunându-se ca dacă te îndrăgostești te vei ramoli , băiat fiind. Ce pot să spun eu? Sunt și așa destul de introvertit. Poate că iubesc prea mult. Nu. Niciodată nu iubești destul. Așa e omul lăsat pe pamânt. Să iubească din toată inima și cu tot sufletul. Par nebun să zic asta? Nu. Ai dreptate. Nu par , însă inspir a pură nebunie. Sunt euforic acum. Ma bucur că scriu asta. Poate că tu nici nu citești asta… poate doar te prefaci să mă păcălești pe mine. Nu-ți merge să știi. Dacă-s sfios nu înseamnă că-s și fraier. Oprește-te și citește-mi de la început.Dar , dacă n-ai citit , de unde vei fi știut ce tocmai și-am spus. Hmm…ceva e putred la mijloc.

Acum dacă tot nu ai citit , măcar să las povestea sa curgă. Eee, și dacă ai fi citit … tot n-ai știi ce poveste nu-i așa Robert? Ba bine că nu… Cum spuneam…. era destul de târziu. Să tot fii fost trecut de ora 10 seara. Eram afară, ca deobicei , cu prieteni (asta cred ei – sa le zicem cel mult amici) . Am hotarat….

Continuă te rog. Cum dorești . Însă știi că trebuie să plec. Îți povestesc eu mai târziu, doar știi că-s de cuvânt. Numai că-mi place să mă-ntind la vorbă. Apropos , eu sunt Robert, încântat de cunoștiință. Doar așa îți spun dacă n-ai citit până acum.

Împărtășește noutățile cu prietenii :