Vocile

Vocile îmi spun să mă liniștesc
Vocile îmi spun să-ncetez să iubesc,
Vocile îmi spun c-o să înnebunesc
Vocile îmi spun să-ncerc să mă feresc.

Vocile-mi spun că totul a trecut
Vocile-mi spun că m-am refăcut,
Vocile-mi spun că am renăscut
Vocile-mi spun ce trebuia făcut.

Vocile-mi spun că am uitat
Vocile-mi spun că m-ai marcat,
Vocile îmi spun c-aproape-am clacat
Vocile îmi spun că totul s-a terminat.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Ce-i frumos se termină prea repede

Ți-am promis că-ți continui istorisirea. Am hotărât să trecem printr-un parc pe care deobicei îl evitam , deoarece mereu se găsea cineva să facă certă. Am zis totuși să trecem pe-acolo. Crezi c-a fost o decizie proastă? Probabil… Chiar a și fost. M-am așezat pe o bancă (,) cât mai aproape de intrarea din parc. Nu știu de ce , însă mă simțeam mai în largul meu așa. Mi-am ars câteva minute din viață… Până a venit ea. Care ea? Cea de care aveam să mă îndrăgostesc mai târziu. Nu știu ce-a fost cu mine. De cum a apărut , m-am simțit atras de ea. Nici nu mă mai interesa cum arată. Vorbeam cu ea, și parcă simțeam că o cunosc de o viață. Ce-i frumos se termină mult prea repede.. Avea să plece în scurt timp. Mi-a spus la ureche să o caut. Eram cuprins de euforie. Parcă d-abea așteptam să ajung acasă.

Ceea ce a urmat a fost de-a dreptul dezamăgitor. În cele din urmă, nu foarte tarziu , am ajuns acasă. Greu de spus în cuvinte cât de fericit eram. *acum ascult muzica destul de trista* Îmi pierise și pofta de mâncare. Am căutat-o. În zadar. Nu a mai răspuns. Nu încercă să mă evite. Când ne întâlnim doar se comportă ca și cum nu s-ar fii întâmplat nimic.

După un al doilea eșec în dragoste….am zis că trebuie să trec peste. După trei săptămâni mă afișam ca și cum nici n-am iubit-o vreodată. Cel puțin asta a crezut lumea… În sufletul meu sălășluiau alte sentimente. Cel mai bun prieten al meu și-a dat seama destul de repede de falsitatea pe care încercam s-o expun. Mi-a fost mereu alături. Îți doresc și ție , drag cititor și prieten ,un prieten cel puțin la fel de bun ca al meu. Chiar m-a ajutat să trec peste.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Mai presus de nebunie?

Ce înseamnă iubirea cu adevărat? M-am întrebat și eu . De prea multe ori. Eu… eu sunt Robert. Am 18 ani și locuiesc în București. Un oraș frumos dacă mă întrebi. Dar plin de oameni falși. Sau poate că văd eu lumea altfel decât toți ceilalți. Am auzit spunându-se ca dacă te îndrăgostești te vei ramoli , băiat fiind. Ce pot să spun eu? Sunt și așa destul de introvertit. Poate că iubesc prea mult. Nu. Niciodată nu iubești destul. Așa e omul lăsat pe pamânt. Să iubească din toată inima și cu tot sufletul. Par nebun să zic asta? Nu. Ai dreptate. Nu par , însă inspir a pură nebunie. Sunt euforic acum. Ma bucur că scriu asta. Poate că tu nici nu citești asta… poate doar te prefaci să mă păcălești pe mine. Nu-ți merge să știi. Dacă-s sfios nu înseamnă că-s și fraier. Oprește-te și citește-mi de la început.Dar , dacă n-ai citit , de unde vei fi știut ce tocmai și-am spus. Hmm…ceva e putred la mijloc.

Acum dacă tot nu ai citit , măcar să las povestea sa curgă. Eee, și dacă ai fi citit … tot n-ai știi ce poveste nu-i așa Robert? Ba bine că nu… Cum spuneam…. era destul de târziu. Să tot fii fost trecut de ora 10 seara. Eram afară, ca deobicei , cu prieteni (asta cred ei – sa le zicem cel mult amici) . Am hotarat….

Continuă te rog. Cum dorești . Însă știi că trebuie să plec. Îți povestesc eu mai târziu, doar știi că-s de cuvânt. Numai că-mi place să mă-ntind la vorbă. Apropos , eu sunt Robert, încântat de cunoștiință. Doar așa îți spun dacă n-ai citit până acum.

Împărtășește noutățile cu prietenii :