O plimbare prin parc

Întotdeauna mi-am dorit să-mi pot expune undeva ceea ce scriu în puținele momente de inspirație . Tocmai de aceea am creat o pagină de Facebook dedicată acestori povești create de mine , doar pentru că nu vreau să amestec asta cu ceea ce postez pe blog . Însă azi am postat prima poveste pe acea pagină , poveste pe care o las mai jos să vă faceți o idee . Deasemenea dacă doriți puteți aprecia pagina pentru a vedea și alte povești . Lectură plăcută!

Accesați pagina de Facebook aici.

Era demult trecut de ora 22 și cu toate acestea , tânărul Jonathan își continua drumul spre parc . Întârziase la prima lui întâlnire , însă continua să spere că ea îl va aștepta . În graba lui spre ceea ce credea că va fii o seară de neuitat , fără să sesizeze îi căzuse cheia de la casă fix lângă o băltoacă pe care a sărit-o cu repeziciune .
– Cum am putut să uit de înâlnirea noastră? Ce impresie și-o fii făcut domnișoara despre mine? își zicea în sinea sa Jonathan .
Aproape de parc îi iese înainte un om îmbrăcat sărăcăcios .
– Ajutați vă rog un biet bătrân ! zise omul .
Jonathan se oprește o secundă , scoate o bancnotă din portofel și-i întinde bătrânului .
– Poftiți ! De unde dai , de acolo-ți dă Dumnezeu!
Apoi tânărul își continuă puținul drum ce-i rămăsese. Ajuns în parc , constată că singura persoană ce-l aștepta era chiar el . Dezamăgit de el însuși își pune căștile în urechi și se îndreaptă către stația de autobuz . Scormonind prin buzunare , realizează că-i lipsește cheia de la casă.
– Halal seară am avut! Mai întâi întâlnirea , iar acum cheia de la casă! Ce-am să mă fac? spuse el cu voce tare, pe un ton slab.
Trecând tot așa supărat pe lângă bătrânul ce-l ajutase cu puțin timp în urmă , acesta îl oprește iar pe Jonathan.
– Dar ce te-a supărat nepoate? Acum nici zece minute păreai ce-a mai fericită persoană ce-am văzut-o azi .
Întreabă bătrânul parcă îngrijorat de starea tânărului . Gestul mic și aproape nesemnificativ făcut de Jonathan îl făcuse pe bătrân să prindă un oarecare drag de el .
– Am întârziat la întâlnirea cu o fată pentru care a-și fi făcut orice . Acum ea a plecat, și colac peste pupăză , mi-am pierdut și cheia de la casă . La o adică Dumnezeu a fost mânios pe mine astăzi…
-Nu pot să te las așa nefericit tinere ! Astfel de frământări ar trebui să ocolească pe unul ca tine.
-Si totuși nu o fac . Spuse încet Jonathan…
Ce nu știa Jonathan era că fata fusese mereu aproape de el , însă el nu avea ochi să vadă asta . Era prea îngrijorat de modul în care avea să-și petreacă seara singur , afară .
Rezemat de gardul parcului , cu căștile în urechi se gândea necontenit la fata pe care o dezamăgise . Acum parcă nu mai avea aceași însemnătate pierderea unei simple chei .
Își scoate mobilul din buzunar , și simte că singurul lucru pe care ar putea să-l mai facă este să-i scrie fetei un mesaj pentru a-și cere scuze și nimic mai mult .
„Hey! Sunt Jonathan . Tot ce voiam să-ți mai spun este că-mi pare nespus de rău că te-am făcut să mă aștepți . Sunt aici și-mi pare rău.”
Apoi își pune telefonul înapoi în buzunar și se îndreaptă spre o bancă din parc , undeva sub un felinar. Nu spera decât la un simplu „Te iert!” . Și-a plecat capul și se gândea că ar fii fost mai bine să se străduiască mai mult.
După puțin timp își simte telefonul vibrând în buzunarul său . Fără nicio speranță îl scoate din buzunar și-i aprinde ecranul . Primise un mesaj . Era de la ea . Inima începu să-i bată mai repede.
„Ți-am găsit cheia! Așteaptă-mă acolo! Ajung imediat.”
Lui Jonathan nu-i venea a-și crede ochilor . Se ciupește repede , crezând că e într-un vis . Nu trece mult timp și el o vede venind. Acum era mai fericit ca la venirea înspre parc .
-Îmi cer scuze!
-Nu trebuie. Poftim cheia…
-Dar cum !? Cum știai că mi-am pierdut cheia?
-Mergeam supărată pe bulevardul de lângă parc , în momentul în care cheia mea a cazut din buzunaru-mi parcă atrasă de ceva sclipitor, ce avea să fie o cheie. Așa că le-am luat cu mine pe amândouă , în speranța că-și va găsi proprietarul. Tot mergând supărată , m-a oprit un bătrân și m-a întrebat de ce sunt supărată.
„- Ce ai pățit tânără domnișoară ? Ce te supără ? ”
„- Bună seara! Ei bine … trebuia să întâlnesc un băîat în parc în seara aceasta, însă nu a mai ajuns.”
„- Avea dreptate . Pentru o domnișoară ca tine chiar merită să dai totul .”
„- La ce vă referiți ? Despre cine vorbiți ? ”
„- Despre un tânăr ce a întârziat la o întâlnire în parc în această seară frumoasă . Pe deasupra ,săracul , și-a mai pierdut și cheia de la casă. ”
– Apoi am primit mesajul de la tine . Așa am ajuns așa . Se pare că Dumnezeu ne iubește!
-Așa e! spuse Jonathan.
„-Mulțumesc Ție doamne !” își spuse în gând Jonathan , acum prea fericit să mai poată scoate o vorbă . O luă pe domnișoară , cu încredere , de mână și plecară împreună prin parc . Avea să fie o seară minunată pentru amândoi.
Sfârșit *fericit* .

Împărtășește noutățile cu prietenii :