Inima spre seară

Scriu versuri pe foaie , cu sânge pe mână
Când iubirea mă face să pășesc pe lună,
Când iubita se uita la mine și , parcă mă-ngână
Mă uit în ochii ei , glasul iubirii răsună.
Acum am aflat ce e suferința
Mă uit spre ea , mă-nvăluie umilința,
Mă uit spre cer , aștept biruința.
Durerea-mi e sfâșietoare
Totul de la o simplă-ndepărtare,
Și doare.

Mă uit în gol și simt că înnebunesc
În suflet doar sentimente, încerc să n-o rănesc,
Aș vorbi singur dar nu mai vorbesc
Tre’ să-ncetez să mă-nvinuiesc,
Nu sunt nebun, dar cred c-o zăpăcesc
Am un suflet mic și-aștept să cresc.

În cele din urmă, am să las deoparte
Sentimente de foc și vise deșarte,
Mesajele mele ies parcă-ncifrate
Viața-i ca o rachetă.. eu plec pe Marte.

Și-observ cât de greu trece timpu’
Cred c-am fumat că iar mă ia tripu’
Cu casca-n ureche tac și-mi ascult beatu’,
Îmi tot spun că tre’ să-mi reiau ritmu’.
Asta însemnă iubire adevărată,
Lacrimi în suflet, inima curată
Aceeași inimă de-o fată furată,
Iubirea profundă și cizelată.

Merg singur.. prin ploaie pe-afară,
Las tot ce-a fost.. inima spre seară.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Publicat de

Stefan Robert

Sunt Robert, am 18 ani și locuiesc în frumosul Mic Paris cunoscut de compatrioții noștrii ca și București. Sunt detașat de lume. Sunt introvertit. Dacă chiar vrei să știi mai multe despre mine , ei bine, citește-mi postările. Mi-e mai ușor să-ți spun ce am de spus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *