Pasiunea te împinge să continui

Am stat o vreme să mă gândesc la subiectul ăsta . Și nu e vorba că nu știu ce-aș putea spune , însă nu sunt sigur dacă-mi pot expune ideiile în așa fel încât să aibă sens ceea ce spun . Poate că fiind prins în atâta treabă , ajung într-un moment în care nu mă mai exprim cum trebuie.

Totuși îmi doresc mult să vorbesc despre pasiune . Înseamnă prea mult pentru mine și nu numai pentru a o marginaliza fără rost . Sunt sigur că fiecare dintre noi are o pasiune , un hobby pe englezește , și sunt sigur că de cele mai multe ori este si productivă pentru noi . Eu unul , de cele mai multe ori , pun pasiunile pe primul loc , apoi îmi organizez cu tact prioritățile . Cei drept , mi-am dovedit de câteva ori că m-am aruncat cu capul înainte și nu am luat în seamă lucruri importante , doar de dragul de a-mi satisface plăcerile ; de a-mi urma pasiunile și de a mă simți bine. Întotdeauna am căutat să îmbin utilul cu plăcutul și poate tocmai de aceea au fost dăți în care am pus bază mai mult pe plăcut decât pe util , și pur și simplu am irosit timp prețios . Timp pe care l-aș fi putut materializa în ceva productiv . Pe de altă parte , nu am fost niciodată de părere că pasiunea îmi mănâncă timpul , sau că îmi irosesc în vreun fel timpul cu pasiunea mea . Cei drept , la un moment dat intervin și alte nevoi , precum cele financiare, în ceea ce privește practicarea pasiunilor .

Spre exemplu , pasiunea mea este fotografia . Mi-ar plăcea să vă pot spune de unde această atracție a mea cu fotografia , însă nu pot . Și să fiu sincer nici eu nu știu să fii avut până acum aproape un an vreo tangență cu vreun fotograf , sau ceva în genul acesta . Însă totul a început cu o dorință arzătoare pentru un aparat foto . Ce-i drept experimentasem până atunci un compact de la o firmă ok , însă era prea veche să-mi satisfacă plăcerea mea pentru „arta frumosului” . Cum nu dispuneam de un buget prea strălucit și doream cu tot dinadinsul să învăț să fotografiez mi-am îndreptat atenția spre o cameră mirroless . Eram de părere că un DSLR (digital single lens reflex) era prea mult dintr-o dată pentru mine , și că trebuie să încep mai ușor . Am găsit o cameră acceptabilă , undeva pe la 600 de lei și am intrat în contact de grabă cu proprietarul . Nepriceperea și entuziasmul meu extrem și-au spus cuvântul la scurt timp după ce am cumpărat camera . Funcțiile pe care le avea aparatul păreau prea mult pentru înțelegerea mea . Eram pe punctul de a refuza chemarea fotografiei , și a revinde camera dezamăgit . Însă ceva în sufletul meu mi-a spus să continui , și să am răbdare să învăț mai multe . Pasiunea înflorea și își spunea cuvântul . Primul lucru pe care l-am făcut a fost să investesc și nu să cheltuiesc , mai mulți bani în reviste și cărți despre fotografie.

Deja după 2-3 luni mă simțeam pregătit să folosesc aparatul la capacitate maximă . Dar după cum era de așteptat de la un aparat vechiuț , calitatea fotografiilor nu mă satisfăcea atât de mult pe cât doream . Aparatul nu se ridica la standardele mele . Am decis că venise timpul să fac următorul pas . Decisesem că am nevoie de un DSLR . Într-un final am dat la schimb mirrorless-ul cu un DSLR și el destul de vechi , dar care însă după ce am învățat mai multe despre fotografie ( setări , încadrări , reguli de compoziție) a reușit în mod surprinzător să-mi satisfacă plăcerile . Acum sunt pe cale să fac următorul pas spre un DSLR semi-pro .

Vedeți voi , pasiunea mea a început de jos și chiar m-a motivat să nu renunț la ceea ce azi îmi aduce atâta satisfactie ! Sunt sigur că fiecare persoană , indiferent de ce îl pasionează a avut până acum parte de o evoluție treptată , dar care i-a asigurat destulă motivație să investească timp și capital întru satisfacerea plăcerii . Dacă am învățat ceva până acum , am învățat că orice s-ar întâmpla nu trebuie să renunț să-mi împlinesc dorințele și că întotdeauna va exista o senzație aparte , o anumită satisfacție după un sacrificiu dedicat pasiunii mele .

Ceea ce am vrut să subliniez  nu este povestea pasiunii mele , ci dincolo de asta , modul în care pasiunea m-a motivat să continui să fac ceea ce-mi place . Când faci ceva cu plăcere atunci o faci foarte bine . Iar dacă mai și scoți un ban din asta , și reușești să îmbini utilul cu plăcutul , atunci te poți declara un om împlinit.

Mă bucur foarte mult că am reușit să termin articolul ăsta , și sper că am evitat pe cât posibil anumite clișee verbale , cacofonii , sau repetiții obsesive și că ați citit cu plăcere acest articol . Dacă ați ajuns până aici jos , trebuie să vă mărturisesc (,) că sunt curios ce pasiuni aveți , și dacă vă permite timpul vă provoc să scrieți un articol micuț pe aceeași temă , și să lăsați ideiile să curgă atunci când scrieți!

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Publicat de

Stefan Robert

Sunt Robert, am 18 ani și locuiesc în frumosul Mic Paris cunoscut de compatrioții noștrii ca și București. Sunt detașat de lume. Sunt introvertit. Dacă chiar vrei să știi mai multe despre mine , ei bine, citește-mi postările. Mi-e mai ușor să-ți spun ce am de spus.

5 comentarii la “Pasiunea te împinge să continui”

  1. Foarte frumos articolul <3 da..fiecare dintre noi avem pasiuni….sunt acele scantei din noi care nu ne lasa sa ne indepartam de ceea ce iubim….de ceea ce ne face fericiti si care ne face sa vibram…si chiar daca vrei sa renunti….apar evenimente care te atrag tot pe calea pasiunii tale..e ceva la care nu poti renunta…si nici nu esti lasat sa renunti! 😛 Felicitari pentru articol si pentru pasiunea ta frumoasa! 😛

    1. M-am gândit la mai mult de atât. Din august vreau să încep un proiect intitulat „Robert prin România” . Am degând să vizitez mai multe orase din România și să fotografiez pe acolo , apoi să scriu câte un articol despre fiecare oraș și despre experiența mea de acolo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *