Învață mereu ceva nou

Sincer să fiu , deseori am stări de plictiseală extremă. Știi tu … când parcă tot ceea ce ai face ar fi să te gândești **Cum ar fi dacă…?** și să te întrebi de ce mai respiri… Glumesc…nu așa de departe. Însă am ajuns la concluzia că mereu e loc de ceva nou. Sunt supărat că nu mi-a ieșit ceva bine? Hai să caut ceva nou. Nu contează că este vorba despre o carte nouă, un serial nou , sau chiar niște informații noi. De mic mi-a plăcut să citesc enciclopedii , atlase și lucruri de genul acesta.Nu am stat niciodată să mă gândesc dacă întradevăr mi-ar fii utile anumite informații însă nu știi niciodată unde te lovești de ele.

Am deviat de la subiect însă ideea era puțin altfel. Ceea ce vreau să spun este că întotdeauna merită să încerci ceva nou. Chiar dacă de cele mai multe ori se întâmplă să intri într-un total necunoscut, tocmai acea senzație de *ceva nou* ar trebui să te motiveze să-ncerci.

Încearcă să lași pe un plan secundar pe moment anumite lucruri , și gândește-te cum ar fii dacă în loc să stai stresat că maine va fi o zi încărcată la job / școală , să ieși la o plimbare , sau să inveți un dans nou , sau să citești o carte. Ține-ți mintea atentă la ceva ce faci cu plăcere.

Sunt de părere că merită efortul de a încerca ceva nou , total necunoscut , cu scopul de a face uitat orice lucru ce ți-ar putea strica bună-starea sau liniștea. Mai mult de atât , cred întru totul că puțin *ceva nou* din când în când te-ar putea ajuta enorm în luarea unor decizii ce te privesc direct.

Azi , și acum , și eu am încercat ceva nou. Am abordat un subiect venit într-o sclipire într-un mod absolut spontan. Mă bucur însă că am reușit să mă adun și să formez fraze. Mă crezi sau nu , acest articol a avut parte de pauze de redactare doar în momentele în care am baut niște suc.

Vă urez succes tuturor în viață !

 

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Ce-i frumos se termină prea repede

Ți-am promis că-ți continui istorisirea. Am hotărât să trecem printr-un parc pe care deobicei îl evitam , deoarece mereu se găsea cineva să facă certă. Am zis totuși să trecem pe-acolo. Crezi c-a fost o decizie proastă? Probabil… Chiar a și fost. M-am așezat pe o bancă (,) cât mai aproape de intrarea din parc. Nu știu de ce , însă mă simțeam mai în largul meu așa. Mi-am ars câteva minute din viață… Până a venit ea. Care ea? Cea de care aveam să mă îndrăgostesc mai târziu. Nu știu ce-a fost cu mine. De cum a apărut , m-am simțit atras de ea. Nici nu mă mai interesa cum arată. Vorbeam cu ea, și parcă simțeam că o cunosc de o viață. Ce-i frumos se termină mult prea repede.. Avea să plece în scurt timp. Mi-a spus la ureche să o caut. Eram cuprins de euforie. Parcă d-abea așteptam să ajung acasă.

Ceea ce a urmat a fost de-a dreptul dezamăgitor. În cele din urmă, nu foarte tarziu , am ajuns acasă. Greu de spus în cuvinte cât de fericit eram. *acum ascult muzica destul de trista* Îmi pierise și pofta de mâncare. Am căutat-o. În zadar. Nu a mai răspuns. Nu încercă să mă evite. Când ne întâlnim doar se comportă ca și cum nu s-ar fii întâmplat nimic.

După un al doilea eșec în dragoste….am zis că trebuie să trec peste. După trei săptămâni mă afișam ca și cum nici n-am iubit-o vreodată. Cel puțin asta a crezut lumea… În sufletul meu sălășluiau alte sentimente. Cel mai bun prieten al meu și-a dat seama destul de repede de falsitatea pe care încercam s-o expun. Mi-a fost mereu alături. Îți doresc și ție , drag cititor și prieten ,un prieten cel puțin la fel de bun ca al meu. Chiar m-a ajutat să trec peste.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Mai presus de nebunie?

Ce înseamnă iubirea cu adevărat? M-am întrebat și eu . De prea multe ori. Eu… eu sunt Robert. Am 18 ani și locuiesc în București. Un oraș frumos dacă mă întrebi. Dar plin de oameni falși. Sau poate că văd eu lumea altfel decât toți ceilalți. Am auzit spunându-se ca dacă te îndrăgostești te vei ramoli , băiat fiind. Ce pot să spun eu? Sunt și așa destul de introvertit. Poate că iubesc prea mult. Nu. Niciodată nu iubești destul. Așa e omul lăsat pe pamânt. Să iubească din toată inima și cu tot sufletul. Par nebun să zic asta? Nu. Ai dreptate. Nu par , însă inspir a pură nebunie. Sunt euforic acum. Ma bucur că scriu asta. Poate că tu nici nu citești asta… poate doar te prefaci să mă păcălești pe mine. Nu-ți merge să știi. Dacă-s sfios nu înseamnă că-s și fraier. Oprește-te și citește-mi de la început.Dar , dacă n-ai citit , de unde vei fi știut ce tocmai și-am spus. Hmm…ceva e putred la mijloc.

Acum dacă tot nu ai citit , măcar să las povestea sa curgă. Eee, și dacă ai fi citit … tot n-ai știi ce poveste nu-i așa Robert? Ba bine că nu… Cum spuneam…. era destul de târziu. Să tot fii fost trecut de ora 10 seara. Eram afară, ca deobicei , cu prieteni (asta cred ei – sa le zicem cel mult amici) . Am hotarat….

Continuă te rog. Cum dorești . Însă știi că trebuie să plec. Îți povestesc eu mai târziu, doar știi că-s de cuvânt. Numai că-mi place să mă-ntind la vorbă. Apropos , eu sunt Robert, încântat de cunoștiință. Doar așa îți spun dacă n-ai citit până acum.

Împărtășește noutățile cu prietenii :