Vocile

Vocile îmi spun să mă liniștesc
Vocile îmi spun să-ncetez să iubesc,
Vocile îmi spun c-o să înnebunesc
Vocile îmi spun să-ncerc să mă feresc.

Vocile-mi spun că totul a trecut
Vocile-mi spun că m-am refăcut,
Vocile-mi spun că am renăscut
Vocile-mi spun ce trebuia făcut.

Vocile-mi spun că am uitat
Vocile-mi spun că m-ai marcat,
Vocile îmi spun c-aproape-am clacat
Vocile îmi spun că totul s-a terminat.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Inima spre seară

Scriu versuri pe foaie , cu sânge pe mână
Când iubirea mă face să pășesc pe lună,
Când iubita se uita la mine și , parcă mă-ngână
Mă uit în ochii ei , glasul iubirii răsună.
Acum am aflat ce e suferința
Mă uit spre ea , mă-nvăluie umilința,
Mă uit spre cer , aștept biruința.
Durerea-mi e sfâșietoare
Totul de la o simplă-ndepărtare,
Și doare.

Mă uit în gol și simt că înnebunesc
În suflet doar sentimente, încerc să n-o rănesc,
Aș vorbi singur dar nu mai vorbesc
Tre’ să-ncetez să mă-nvinuiesc,
Nu sunt nebun, dar cred c-o zăpăcesc
Am un suflet mic și-aștept să cresc.

În cele din urmă, am să las deoparte
Sentimente de foc și vise deșarte,
Mesajele mele ies parcă-ncifrate
Viața-i ca o rachetă.. eu plec pe Marte.

Și-observ cât de greu trece timpu’
Cred c-am fumat că iar mă ia tripu’
Cu casca-n ureche tac și-mi ascult beatu’,
Îmi tot spun că tre’ să-mi reiau ritmu’.
Asta însemnă iubire adevărată,
Lacrimi în suflet, inima curată
Aceeași inimă de-o fată furată,
Iubirea profundă și cizelată.

Merg singur.. prin ploaie pe-afară,
Las tot ce-a fost.. inima spre seară.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Lasă preconcepțiile în urmă!

De multe ori în în viață mi s-a spus că cel mai bine ar fii să-mi construiesc o carieră bănoasă și asta ar trebui să mă motiveze să trec peste orice impediment întâlnesc . Am fost îndemnat să mă îndrept către diferite domenii de activitate doar pentru că păreau să fie activități în continuă expansiune , iar succesul ar fi garantat .


Tot de-atâtea ori părinții au încercat să mă „ împingă ” spre diferite meserii . Nu-i critic pentru asta și nici nu-i învinovățesc pentru ceva . Ei îmi doresc doar binele și succesul pe toate planurile . Însă, de cele mai multe ori , preconcepțiile lor despre anumite meserii sau activități nu se înțelegeau cu ceea ce îmi doream eu . Poate din această cauză uneori am provocat conflicte în relația mea cu ei .


După ce am trecut prin 12 ani de școală , și mi-am schimbat interesele de mai multe ori , uneori într-un mod radical , trecând de la o extremă la alta , mi-am dat seama că sfaturile lor merită luate în seamă . Chiar dacă am facut anumite alegeri pe care ei nu le-ar fi făcut , întotdeauna am reușit să-i mulțumesc și de cele mai multe ori am reușit și să îi fac să-mi înțeleagă concepțiile .


Cel mai probabil că am fost pur-și-simplu confuz până de curând și mi-am pus întrebări cu referile la alegerile mele – fără rost . Adevărul este că de multe ori am pus la îndoială anumite alegeri făcute și nu am fost sigur pe mine în anumite privințe , însă asta s-a schimbat în ultimul timp . Am învățat că cel mai bine este să-ți vezi prioritățile și să le atingi fără regrete .


Alegerea facultății pentru mine a fost destul de complicată . Mi-am dat seama totuși că o anume facultate mă atrage în mod special. Nu pot să spun că am ales-o fără să mă gândesc bine înainte , însă sunt sigur că am făcut cea mai bună alegere . Am ales să urmez Ingineria Energtică . Îmi doresc să mă specializez pe Tehnologii Nucleare . Nu pot justifica în mod clar de ce , însă domeniul acesta mă fascinează .


Astfel am ales un domeniu ce nu mi-a fost propus până acum , mai mult , am fost îndemnat să mă feresc de el din cauza temerii părinților mei de o posibilă expunere la o cantitate prea mare de radiații. Însă am reușit să-i fac să înțeleagă că treaba asta nu înseamnă doar operarea unei centrale nucleare și manipularea de elemente radioactive , ci am reușit să-i fac să gândească asemenea mie . Tot ce a trebuit să fac a fost să am o minte deschisă . Să le înteleg îngrijorările și să le înlătur folosind argumente relevante .


Deși am mai multe dorințe decât fire de păr în cap , sunt o persoană modestă din fire , și nu m-a atras niciodată , în mod special , materialitatea și prosperitatea financiară , și mă simt bine să știu că satisfacția sufletească poartă loc de cinste în gândirea mea . Cui nu i-ar plăcea să face ceva ce-i place foarte mult , și pe deasupra să se poate și întreține din asta . Ei bine , exact asta îmi doresc eu de la cariera mea . Să merg cu plăcere la lucru , să fac ceva ce-mi oferă satisfacție , și să pot trăi o viață decentă în acest fel .

Împărtășește noutățile cu prietenii :

A fost cel mai bine așa

În ultimul articol am spus că dacă tot am terminat cu bacul , îmi pot permite să reiau programul meu de postat de două ori pe săptămână . Însă am considerat că ar trebui totuși să prelungesc pauza până ce trec și de admiterea la facultate. Acum că sunt proaspăt student , chiar îmi doresc să-mi reiau programul . Deci următorul articol consistent va veni în decursul zilei de vineri.


Am ceva idei interesante de articole , și chiar mă gândeam să construiesc articolele într-un mod mai generalist. Adică să înclud articole despre mai multe subiecte , dealtfel și mai diversificate . Acum că în sfîrșit mă pot bucura de vacanță , pot dedica mai mult timp blogului . Asta e ceea ce am vrut să fac de la început.


Cu referire la proiectul anunțat în articolul precedent , am creeat un website separat , deoarece am considerat că ar trebui să-l tratez ca pe o responsabilitate în plus . I-am atribuit un sub-domeniu și așa am început. Deci articolele din acel proiect vor apărea separat aici .

 

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Pornesc un nou proiect /*photography&trips */

Am lipsit două săptămâni și deja mă simt vinovat . Nu am dorit niciodată să las de izbeliște în niciun moment blogul , însă am avut lucruri mai importante de care trebuia să mă ocup. Știu că atunci când începi un astfel de proiect ai responsabilități în ceea ce privește publicarea constantă de articole , însă în săptămânile ce au trecut am fost pur și simplu copleșit . Am trecut cu bine peste examenul maturității și acum mă pregătesc pentru următorul pas : facultatea. Însă vreau să revin la programul meu de publicat , și anume două articole pe săptămână , unul marți și unul vineri . Îmi pare nespus de rău că timp de două săptămâni am dispărut „ca măgaru-n ceață” fără un anunț de niciun fel. Promit să mă revanșez macar cu un articol în plus săptămâna ce urmează .

Dealtfel țin să vă vorbesc de un proiect pe care vreau să-l pornesc pe parcursul lunilor august și septembrie . Am de gând să fac niște călătorii prin diferite orașe ale României , să întâlnesc alți bloggeri , să fotografiez locații frumoase . Dealtfel doresc să scriu câte un articol pentru fiecare oraș vizitat , însoțit bine-înțeles de fotografii din călătoria mea și impresii despre noile locuri și bloggeri pe care îi voi întâlni dacă e cu putință. „Proiectul” dacă pot spune așa se numește simplu – Robert prin România – .

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Muzică. O cale de scăpare?

Mi-a luat ceva să diger subiectul ăsta înainte de toate . Nu eram sigur că asta ar fii tema pe care vreau să o abordez . Și nu am de gând să vorbesc despre mine și muzica pe care o ascult. Nu cred că asta ar fi ceva interesant pentru voi.

Muzică . În trecut era văzută ca ceva accesibil doar celor culți , făcând referire strict la muzica dinainte de secolul al XIX – lea . În ziua de astăzi muzica ori e văzută ca și o revoltă împotriva a ceva , ori ca o evadare din ghearele cotidianului . Mulți afirmă că se refugiază în lumea muzicii des , iar asta îi ajută să-și continue viața cu mai multă ușurință . În trecutul meu și eu aveam astfel de afirmații în vocabular și nu neg că muzica m-a ajutat să scap de stres , sau de supărări . Cred cu tărie că muzica nu e zona neutră a vieții , ci doar cheia către acea lume . Ar fii greșit să spun că muzica în sine m-a ajutat să trec peste o întâmplare nefericită  , ci mai degrabă muzica doar îți stârnește anumite stări sufletești . Mai mult chiar , anumite mesaje ale unor piese chiar te ajută uneori să gândești mai limpede . Nu fac referire la un gen muzical anume , chiar vreau să vorbesc la modul general . Poate aș scrie câteva particularități cu referire la muzica pe care o ascult . Eu spre exemplu sunt ascultător de muzică veche și nouă , din toate genurile muzicale , și le alternez în funcție de starea mea sufletească , sau de emoțiile pe care vreau să le capăt în urma ascultării .

Nu cred că există pe fața pământului om care să nu asculte muzică , indiferent de vechime sau gen . Fiecare ascultă muzica ce-i place și nu pot nega asta . Poate muzica pe care o ascult eu , altcineva nu o agreează . Nu poți băga pe gât cuiva un gen dacă acestuia nu-i place . Nici n-am încercat vreodată . Ceea ce nu am înțeles niciodată , și probabil că nu e ok să vorbesc despre asta , este ura dintre anumiți artiști din genuri muzicale diferite . Ce-i drept nu mi se pare tocmai la locul ei gandirea de tip „muzica pe care o fac eu e muzică adevărată , iar restul sunt doar imitații sau muzică proastă” . Mai rău de atât mi se pare faptul că aceștia își influențează și ascultătorii să aibă un comportament asemănător.

Poate că am eu prea multe păreri despre fiecare lucru în parte, dar deja am deviat de la subiect. Adevărul este că fiecare interpretează muzica pe care o ascultă într-un fel aparte , subiectiv . Când îți place un anumit lucru , e destul de greu să poți vorbi despre el în mod obiectiv . Am vrut de mult timp să aprofundez subiectul acesta , dar nu mă simțeam pregătit.

Muzica este doar primul pas către lumea mult dorită de fiecare , cea fără griji și probleme , iar în funcție de evenimentele de care o persoană a avut parte , cred eu , că îș influențează pe individ cu privire la gusturile muzicale . Uneori mă bucur atât de mult că am ocazia să gust din atâtea genuri muzicale încât să pot vedea mai bine diferențele dintre acestea , însă există și persoane care m-au criticat tocmai pentru că ascult mai multe genuri muzicale , alternându-le ca niste contraste între alb și negru . Nu de puține ori am auzit oameni spunând că un anumit gen de muzică „le-a deschis mintea” și că restul industriei muzicale este doar apă de ploaie în comparație cu muzica ce o ascultă . Nu neg faptul că muzica îți lărgeste lexicul și te ajută să-ți definești gândirea , însă sunt de părere că e mult prea generală comparația de mai sus .

Mă bucur când lumea mă apreciază pentru gusturile mele muzicale , și că există oameni care gândesc asemănător cu mine , și au păreri uneori diferite de ale mele, astfel că totul se află în balanța dintr pozitiv și negativ.

Sper doar că nu am atins anumite subiecte sensibile de pus în discuție , și că am reușit să mă exprim elocvent și să nu mă repet , chiar dacă am tendința de a o face des . Întotdeauna mi-a plăcut să discut despre muzică , chiar dacă uneori s-a dovedit că am spus anumite afirmații ce au creat disconfort unor persoane . Sper ca asta să nu se fii repetat și în acest articol.

Vreau să concluzionez , deci sunt de părere că muzica nu reprezintă evadarea propriu-zisă din cotidian , ci cheia către suflet și dorința de a atinge idealul unei lumi perfecte . Schimbarea începe de la tine!

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Pasiunea te împinge să continui

Am stat o vreme să mă gândesc la subiectul ăsta . Și nu e vorba că nu știu ce-aș putea spune , însă nu sunt sigur dacă-mi pot expune ideiile în așa fel încât să aibă sens ceea ce spun . Poate că fiind prins în atâta treabă , ajung într-un moment în care nu mă mai exprim cum trebuie.

Totuși îmi doresc mult să vorbesc despre pasiune . Înseamnă prea mult pentru mine și nu numai pentru a o marginaliza fără rost . Sunt sigur că fiecare dintre noi are o pasiune , un hobby pe englezește , și sunt sigur că de cele mai multe ori este si productivă pentru noi . Eu unul , de cele mai multe ori , pun pasiunile pe primul loc , apoi îmi organizez cu tact prioritățile . Cei drept , mi-am dovedit de câteva ori că m-am aruncat cu capul înainte și nu am luat în seamă lucruri importante , doar de dragul de a-mi satisface plăcerile ; de a-mi urma pasiunile și de a mă simți bine. Întotdeauna am căutat să îmbin utilul cu plăcutul și poate tocmai de aceea au fost dăți în care am pus bază mai mult pe plăcut decât pe util , și pur și simplu am irosit timp prețios . Timp pe care l-aș fi putut materializa în ceva productiv . Pe de altă parte , nu am fost niciodată de părere că pasiunea îmi mănâncă timpul , sau că îmi irosesc în vreun fel timpul cu pasiunea mea . Cei drept , la un moment dat intervin și alte nevoi , precum cele financiare, în ceea ce privește practicarea pasiunilor .

Spre exemplu , pasiunea mea este fotografia . Mi-ar plăcea să vă pot spune de unde această atracție a mea cu fotografia , însă nu pot . Și să fiu sincer nici eu nu știu să fii avut până acum aproape un an vreo tangență cu vreun fotograf , sau ceva în genul acesta . Însă totul a început cu o dorință arzătoare pentru un aparat foto . Ce-i drept experimentasem până atunci un compact de la o firmă ok , însă era prea veche să-mi satisfacă plăcerea mea pentru „arta frumosului” . Cum nu dispuneam de un buget prea strălucit și doream cu tot dinadinsul să învăț să fotografiez mi-am îndreptat atenția spre o cameră mirroless . Eram de părere că un DSLR (digital single lens reflex) era prea mult dintr-o dată pentru mine , și că trebuie să încep mai ușor . Am găsit o cameră acceptabilă , undeva pe la 600 de lei și am intrat în contact de grabă cu proprietarul . Nepriceperea și entuziasmul meu extrem și-au spus cuvântul la scurt timp după ce am cumpărat camera . Funcțiile pe care le avea aparatul păreau prea mult pentru înțelegerea mea . Eram pe punctul de a refuza chemarea fotografiei , și a revinde camera dezamăgit . Însă ceva în sufletul meu mi-a spus să continui , și să am răbdare să învăț mai multe . Pasiunea înflorea și își spunea cuvântul . Primul lucru pe care l-am făcut a fost să investesc și nu să cheltuiesc , mai mulți bani în reviste și cărți despre fotografie.

Deja după 2-3 luni mă simțeam pregătit să folosesc aparatul la capacitate maximă . Dar după cum era de așteptat de la un aparat vechiuț , calitatea fotografiilor nu mă satisfăcea atât de mult pe cât doream . Aparatul nu se ridica la standardele mele . Am decis că venise timpul să fac următorul pas . Decisesem că am nevoie de un DSLR . Într-un final am dat la schimb mirrorless-ul cu un DSLR și el destul de vechi , dar care însă după ce am învățat mai multe despre fotografie ( setări , încadrări , reguli de compoziție) a reușit în mod surprinzător să-mi satisfacă plăcerile . Acum sunt pe cale să fac următorul pas spre un DSLR semi-pro .

Vedeți voi , pasiunea mea a început de jos și chiar m-a motivat să nu renunț la ceea ce azi îmi aduce atâta satisfactie ! Sunt sigur că fiecare persoană , indiferent de ce îl pasionează a avut până acum parte de o evoluție treptată , dar care i-a asigurat destulă motivație să investească timp și capital întru satisfacerea plăcerii . Dacă am învățat ceva până acum , am învățat că orice s-ar întâmpla nu trebuie să renunț să-mi împlinesc dorințele și că întotdeauna va exista o senzație aparte , o anumită satisfacție după un sacrificiu dedicat pasiunii mele .

Ceea ce am vrut să subliniez  nu este povestea pasiunii mele , ci dincolo de asta , modul în care pasiunea m-a motivat să continui să fac ceea ce-mi place . Când faci ceva cu plăcere atunci o faci foarte bine . Iar dacă mai și scoți un ban din asta , și reușești să îmbini utilul cu plăcutul , atunci te poți declara un om împlinit.

Mă bucur foarte mult că am reușit să termin articolul ăsta , și sper că am evitat pe cât posibil anumite clișee verbale , cacofonii , sau repetiții obsesive și că ați citit cu plăcere acest articol . Dacă ați ajuns până aici jos , trebuie să vă mărturisesc (,) că sunt curios ce pasiuni aveți , și dacă vă permite timpul vă provoc să scrieți un articol micuț pe aceeași temă , și să lăsați ideiile să curgă atunci când scrieți!

Împărtășește noutățile cu prietenii :

O plimbare prin parc

Întotdeauna mi-am dorit să-mi pot expune undeva ceea ce scriu în puținele momente de inspirație . Tocmai de aceea am creat o pagină de Facebook dedicată acestori povești create de mine , doar pentru că nu vreau să amestec asta cu ceea ce postez pe blog . Însă azi am postat prima poveste pe acea pagină , poveste pe care o las mai jos să vă faceți o idee . Deasemenea dacă doriți puteți aprecia pagina pentru a vedea și alte povești . Lectură plăcută!

Accesați pagina de Facebook aici.

Era demult trecut de ora 22 și cu toate acestea , tânărul Jonathan își continua drumul spre parc . Întârziase la prima lui întâlnire , însă continua să spere că ea îl va aștepta . În graba lui spre ceea ce credea că va fii o seară de neuitat , fără să sesizeze îi căzuse cheia de la casă fix lângă o băltoacă pe care a sărit-o cu repeziciune .
– Cum am putut să uit de înâlnirea noastră? Ce impresie și-o fii făcut domnișoara despre mine? își zicea în sinea sa Jonathan .
Aproape de parc îi iese înainte un om îmbrăcat sărăcăcios .
– Ajutați vă rog un biet bătrân ! zise omul .
Jonathan se oprește o secundă , scoate o bancnotă din portofel și-i întinde bătrânului .
– Poftiți ! De unde dai , de acolo-ți dă Dumnezeu!
Apoi tânărul își continuă puținul drum ce-i rămăsese. Ajuns în parc , constată că singura persoană ce-l aștepta era chiar el . Dezamăgit de el însuși își pune căștile în urechi și se îndreaptă către stația de autobuz . Scormonind prin buzunare , realizează că-i lipsește cheia de la casă.
– Halal seară am avut! Mai întâi întâlnirea , iar acum cheia de la casă! Ce-am să mă fac? spuse el cu voce tare, pe un ton slab.
Trecând tot așa supărat pe lângă bătrânul ce-l ajutase cu puțin timp în urmă , acesta îl oprește iar pe Jonathan.
– Dar ce te-a supărat nepoate? Acum nici zece minute păreai ce-a mai fericită persoană ce-am văzut-o azi .
Întreabă bătrânul parcă îngrijorat de starea tânărului . Gestul mic și aproape nesemnificativ făcut de Jonathan îl făcuse pe bătrân să prindă un oarecare drag de el .
– Am întârziat la întâlnirea cu o fată pentru care a-și fi făcut orice . Acum ea a plecat, și colac peste pupăză , mi-am pierdut și cheia de la casă . La o adică Dumnezeu a fost mânios pe mine astăzi…
-Nu pot să te las așa nefericit tinere ! Astfel de frământări ar trebui să ocolească pe unul ca tine.
-Si totuși nu o fac . Spuse încet Jonathan…
Ce nu știa Jonathan era că fata fusese mereu aproape de el , însă el nu avea ochi să vadă asta . Era prea îngrijorat de modul în care avea să-și petreacă seara singur , afară .
Rezemat de gardul parcului , cu căștile în urechi se gândea necontenit la fata pe care o dezamăgise . Acum parcă nu mai avea aceași însemnătate pierderea unei simple chei .
Își scoate mobilul din buzunar , și simte că singurul lucru pe care ar putea să-l mai facă este să-i scrie fetei un mesaj pentru a-și cere scuze și nimic mai mult .
„Hey! Sunt Jonathan . Tot ce voiam să-ți mai spun este că-mi pare nespus de rău că te-am făcut să mă aștepți . Sunt aici și-mi pare rău.”
Apoi își pune telefonul înapoi în buzunar și se îndreaptă spre o bancă din parc , undeva sub un felinar. Nu spera decât la un simplu „Te iert!” . Și-a plecat capul și se gândea că ar fii fost mai bine să se străduiască mai mult.
După puțin timp își simte telefonul vibrând în buzunarul său . Fără nicio speranță îl scoate din buzunar și-i aprinde ecranul . Primise un mesaj . Era de la ea . Inima începu să-i bată mai repede.
„Ți-am găsit cheia! Așteaptă-mă acolo! Ajung imediat.”
Lui Jonathan nu-i venea a-și crede ochilor . Se ciupește repede , crezând că e într-un vis . Nu trece mult timp și el o vede venind. Acum era mai fericit ca la venirea înspre parc .
-Îmi cer scuze!
-Nu trebuie. Poftim cheia…
-Dar cum !? Cum știai că mi-am pierdut cheia?
-Mergeam supărată pe bulevardul de lângă parc , în momentul în care cheia mea a cazut din buzunaru-mi parcă atrasă de ceva sclipitor, ce avea să fie o cheie. Așa că le-am luat cu mine pe amândouă , în speranța că-și va găsi proprietarul. Tot mergând supărată , m-a oprit un bătrân și m-a întrebat de ce sunt supărată.
„- Ce ai pățit tânără domnișoară ? Ce te supără ? ”
„- Bună seara! Ei bine … trebuia să întâlnesc un băîat în parc în seara aceasta, însă nu a mai ajuns.”
„- Avea dreptate . Pentru o domnișoară ca tine chiar merită să dai totul .”
„- La ce vă referiți ? Despre cine vorbiți ? ”
„- Despre un tânăr ce a întârziat la o întâlnire în parc în această seară frumoasă . Pe deasupra ,săracul , și-a mai pierdut și cheia de la casă. ”
– Apoi am primit mesajul de la tine . Așa am ajuns așa . Se pare că Dumnezeu ne iubește!
-Așa e! spuse Jonathan.
„-Mulțumesc Ție doamne !” își spuse în gând Jonathan , acum prea fericit să mai poată scoate o vorbă . O luă pe domnișoară , cu încredere , de mână și plecară împreună prin parc . Avea să fie o seară minunată pentru amândoi.
Sfârșit *fericit* .

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Afirmațiile pozitive – Louise L. Hay

Cu câteva zile în urmă , când am hotărât să cumpăr o alte carte de la Diverta am  , în timp ce observam rafturile dedicate cărților motivaționale , am întrezărit între alte titluri de pe raft o carte micută , dar care parcă mi-a făcut cu ochiul . Cartea intitulată Afirmațiile pozitive , redactată de autoarea Louise Lynn Hay, promitea că mă va face să gândesc mult mai pozitiv ca înainte . E o carte destul de subțirică , cu cele 110 pagini mici ale sale , deci mi-au trebuit doar două-trei zile să o termin. Deși inițial nu am crezut că voi ajunge să scriu o recomandare pentru ea , după ce am citit-o și am simțit rezultate la doar o zi sau două după terminarea ei , am decis într-un final că este o cărticică ce nu merită uitată .

Ce pot spune … la mine aplicarea acestor metode  prezentate de doamna Hay a dat rezultate neașteptate . Nu am fost niciodată cea mai optimistă persoană pe care o știu , însă simt că asta are să se simte . Și chiar mă simt mai bine . Mă gândesc chiar cum de nu am dat mai devreme de ea . Mi-ar fi fost utilă în destul de multe situații . Sau mai bine spus , mi-a lipsit modul acesta de a gândi .

Deși trec printr-o perioadă destul de stresantă acum , am început să fiu mai stăpân pe mine însumi . Nu mă mai simt așa de încordat când mă gândesc la timpul scurt până la examenul maturității .

Cred de cuviință că doar prin aceste exemple concise aș putea să dovedesc siguranța și optimismul de care daudovadă în urma acestei lecturi . Ceea ce mi-a plăcut în mod special la această carte este faptul că sfaturile ce le conține sunt atât de generaliste , încât le poți urma oricând și în orice context te-ai afla .

Chiar dacă inițial mi-am început activitatea pe acest blog cu scopul de a-i motiva pe cititorii mei , prietenii mei , să-și urmeze aspirațiile și nu numai cel puțin la fel de insistent , dacă pot spune așa , cum o fac și eu . După cum spunea si domnul Napoleon Hill : Dacă crezi că poți face ceva , atunci vei reuși! .

Numele cărții : Afirmațiile pozitive
Autorul cărții : Louise Lynn Hay
Anul apariției : 2010
Editura : ADEVĂR DIVIN
Cumpără : Cumpără cartea de aici.

Împărtășește noutățile cu prietenii :

Prețul Cărbunelui – Adrian Radu Andrasi

În timp ce căutam o carte interesantă prin biclioteca Google am dat de o poveste, o carte scurtă , din păcate doar în format electronic , scrisă de un român. Nimic ieșit din comun până acum. Era trecut de miezul nopții așa că m-am așezat în pat și am zis să-i acord o șansă acestui titlu . La prima vedere am crezut că va fii o simplă istorisire despre câteva întâmplări nesemnificative dintr-o țară sărăcăcioasă , bazată pe munca în mine. Nici prin gând nu mi-a trecut că aveam să citesc o carte cu o acțiune ce trece pe nesimțite dintr-un plan real într-unul fantastic .

Nu m-a atras niciodată această parte a literaturii , însă această lectură parcă mi-a stârnit interesul pentru puțin fantastic . Nu vreau să stric suspansul , așadar am să spun doar câteva cuvinte și vă invit să aflați restul poveștii .

Cartea începe ca un jurnal , amintind de un prieten al deținătorului jurnalului . Acesta scrie despre primirea unei scrisori de la un bun prieten rus , plecat într-o exploatare minieră de undeva din pustiul Rusiei , langă orășelul Mir ( care în rusă înseamnă pace ) . Pănă aici nimic mai ciudat decât felul în care prietenul rus i se adresa amicului său . Povestea continua cu primirea de către scriitor a unei alte scrisori la puțin timp trecut după prima scrisoare. Aici începe cu adevărat acțiunea , personajul Dodo (prietenul rus) începe să mărturisească fapte groaznice și de necrezut ce se întâmplaseră și aveau să se repete în liniștitul orășel Mir .

Se poate spune chiar că primirea celei de-a doua scrisoare reprezintă intriga ce are să dea curs acțiunii . Vă invit să lecturați și voi această poveste , și de ce nu să-mi spuneți și mie ce părere aveți despre ea . Mie unul mi-a placut și mi-a făcut plăcere să o citesc!

Vă las aici mai multe detalii referitoare la această carte în format doar digital din păcate .

Titlu : Prețul Cărbunelui
Autor : Adrian Radu Andrasi 
Anul apariției : 2015
Unde pot citi : Lecturează Prețul Cărbunelui aici.

Împărtășește noutățile cu prietenii :